Calcand ultimele frunze ale unei toamne tarzii
Si-a pornit un ultim drum pe o carare de noiembrie
S-a uitat inapoi spre orasul ce fumega, a oftat…
Atingerea lunii reci si-a vantului, nu-l sperie.

Dar si-a urmat calea spre raul condamnarilor,
Dealurile suspina inconjurand infinitul…
Sub care s-a ascuns cu perle albastre o dunga de adevar.
Scopul tau, al vietii tare, nu e altul decat….

Cuvantul s-a pierdut in croncaneala unei ciori.

Se-ndreapta catre visul sau, catre eternitate ;
Pomii au ochi si-atingeri inghetate.

Raul curge, cu clipocit sumbru si intunecat,
Cararile pareau, pasii sa-i fi uitat…
Timpul a curs , prin valea plangerii tarzii,
Prin barci de fildes…din lumea celor vii.

Tu-ti duci pasii spre pod, si-apoi spre malul indepartat
Privesti cu ochii-n gol un punct nedeterminat.
Decizi s-atingi suprafata inghetata a apei,
Si-apoi sa te arunci in raul orbului profet.

Un ochi de turcoaz te priveste semet…
Si-apoi o voce-ndepartata de striga din oglinda.